Manganul (Mn) este un element ce se găsește în mod natural în apă (cea de suprafață cât și de adâncime), sol, aer și în mâncare. Manganul este metalul cel mai abundent din scoarța terestră și, de cele mai multe ori, este însoțit de fier.
Manganul este un mineral nutrient esențial pentru animale și plante. Pentru oameni și alte animale este important în creșterea și funcționarea sistemului nervos. Doza maximă zilnică necesară pentru oameni este de 10 mg, și se poate obtine fără eforturi mari din mâncarea zilnică. Copii până la 18 ani trebuie să consume între 0,02 - 2,5 mg/zi.
Cadru legal: Legea Apei 458/2002
Profesioniștii în apa potabilă au un interes în înțelegerea manganului pentru câteva motive, și anume:
a) Pentru apa potabilă, concentrația maximă admisă este de 0,05 mg/l. Începând cu concentrații de 0,02 mg/l, prezența manganului în apă poate fi sesizată prin petele negre sau maro brun pe care le formează pe suprafețele cu care vine în contact: conducte, mașini de spălat, vase de toaleta etc. Începând cu concentrații de peste 0,1 mg/l, apa începe să aibă gust metalic și deja devine o problemă pentru apa de consum și echipamente.
b) Studiile recente au pus în evidența rolul managanului în depunerea calcarului pe conducte și eliberarea acestor depozite în timp. Manganul poate accelera creșterea biologică în sistemele de distribuție cu descuamări periodice care duce la probleme de apă neagră.
c) Totodată, s-a pus în evidența capacitatea biofilmului format de mangan de a absorbi urme inorganice de plumb, bariu, radiu, astfel favorizând formarea depozitelor (și implicit potențial de eliberare) de contaminanți toxici în timpul episoadelor de eliberare a lui.
d) Ultimele studii indică faptul că o expunere constantă la Mn din apă - chiar și în concentrațiile maxim admise - poate contribui la efecte adverse pentru sănătate cum ar fi: hiperactivitate, alterarea intelectului, memorie și funcție motrice slabă.
Din punct de vedere personal, limita maximă reglementată de Legea apei pentru managan (0,05 mg/l) ia în calcul considerente de ordin organoleptic (gust, miros, culoare) de care trebuie să țină cont operatorii de apă. Monitorizarea de control și audit nici măcar nu include acest parametru în lista de parametri.
Vă recomand să luați în calcul și acest mineral atunci când aveți ca sursă de apă puțurile proprii. Recomand celor care au puțuri proprii:
1) să monitorizeze acest parametru al apei - și înainte și după tratarea apei (pentru concentrații de până la 0,1 mg/l acesta este reținut de rășina de dedurizare; la max 3 ani trebuie schimbată rășina întrucât formează film pe suprafață rășinei și reduce capacitatea dedurizatorului)
2) să dezinfecteze cel puțin o dată pe an rețeaua de distribuție a apei - prin injectarea de produse biocide (recomandăm apa oxigenată care este mult mai eficientă decât biocidele pe bază de clor, nu necesită neutralizare și, în plus, nu miroase deloc)
